Ascultă acest episod aici, sau citește mai jos

Zeul trebuie este responsabil pentru o grămadă de suferință în viața ta, iar un mod foarte direct prin care îți provoacă durere este activarea instinctului de supraviețuire, de luptă sau fugă.

De exemplu, dacă privești la televizor, vei vedea doi oameni, politicieni, care aparent „discută” ceva. Să spunem că vorbesc despre partide, despre alegerile următoare. Care este un posibil dialog intre cele două personaje de pe ecranul dreptunghiular?

Persoana 1: „Partidul meu a înființat un număr mare de slujbe noi”

Persoana 2: „Joburi noi da, dar cu salar minim. Ar trebui să investim în educație, să atragem firme de inteligentă.”

Persoana 1: „Trebuie prima oară să gestionam șomajul, apoi putem să…”

Persoana 2: „Ba nu, ar trebui acum făcuți acești pași…”

Persoana 1: „Nu se poate, trebuie să…”

Observi cum „discuția” intre cei doi se inflamează, fiecare știe ce „trebuie”. După cum îți imaginezi, acest dialog nu mai este „discuție”, ci s-a transformat în conflict: fiecare interlocutor își ia rolul de zeu atotștiutor, care „știe ce trebuie” să facă… celălalt. Care dintre cei doi va ceda? Nici unul nu va ceda, pentru că amândoi „știu ce trebuie”, amândoi au acces la „adevăr”, și amândoi vor să îl convingă, de fapt să îl forțeze pe celălalt să accepte varianta sa.

Cui dintre noi îi place să fie forțat să accepte varianta altcuiva?

Un exemplu mult mai scurt și poate mai direct:

Mama 1: „Copilul «trebuie» vaccinat”

Mama 2: „Copilul nu «trebuie» vaccinat”

Ei bine, ce crezi că se va întâmpla intre aceste două persoane? Crezi că vor spune: „Ah, acum înțeleg punctul tău de vedere, voi face așa cum zici tu”? Bineînțeles că nu vor ajunge la un punct comun – singurul lucru ce se va întâmpla intre ele va fi un conflict mai mult sau mai puțin deschis, împreună cu bârfele aferente.

Un alt exemplu, doi oameni căsătoriți, au copil de doi ani. Cei trei merg la plimbare, în Martie – este soare, dar bate vântul. Întrebarea este cu ce haine să îl îmbrace pe cel mic. Fiecare dintre părinți știe cate haine „trebuie” să poarte copilul, fiecare îl critică pe cellalt:

El: „E prea cald afară, «trebuia» să îl îmbraci mai subțire”

Ea: „Nu știi tu, «trebuie» să aibă fâșul pe el”

Peste încă un minut cei doi soți sunt gata să își dea în cap. Fiecare „știe ce trebuie”, fiecare dorește să îl forțeze pe celălalt să accepte varianta sa.

De acum înainte îți vei orienta atenția către cei din jurul tău și vei analiza ce se întâmplă când oamenii vorbesc cu „trebuie”. Intre colegi sau în familie, observi cat de des folosesc oamenii cuvântul „trebuie”, iar apoi observi ce simte fiecare, și cat de repede ajung ei la conflict.

De departe, cea mai mare sursă de conflict și nefericire este folosirea cuvântului „trebuie”. După ce îți direcționezi atenția către număratul de cate ori apare „trebuie” în propozițiile oamenilor, vei observa că aproape nu pot să formuleze o propoziție fără acest cuvânt distrugător. Cred că vei zâmbi să auzi oameni adulți, care au un vocabular atât de sărac, redus la „trebuie să faci aia”, „trebuie să fac cealaltă”, „ar trebui ca…”.

Zeul Trebuie aduce conflictul imediat în viața noastră, și automat activează pe prietenul său. Care este prietenul său? Îl știi deja, și vorbim despre el în modulul următor. Pe curând!

Distribuie episodul unei persoane dragi, care suferă de anxietate