Ascultă acest episod aici, sau citește mai jos

Povesteam despre cum doamna Anxietatea înseamnă activarea sistemului de supraviețuire fugă sau luptă, iar activarea se întâmplă pentru că domnul Creier crede că mă lupt cu leu – dar de ce se întâmplă asta în cazul meu? Locuiesc la oraș, iau metroul, și nu am văzut nici un leu, am verificat chiar!

Ai verificat, dar leul este mereu în spatele tău. Nu este nevoie ca leul să existe în exteriorul tău, în viața reală – este de ajuns ca să existe în interiorul tău, în mintea ta, și creierul se va comporta ca și cum ar fi în carne și oase în fața ta. Cum reușești totuși să îl creezi pe leu și îl sperii pe domnul Creier?

Procesul este simplu, și probabil ai auzit despre el, se numește: trăirea în viitor. Ce facem noi, este să aducem leul în viața noastră cu puterea unui simplu gând – sau mai bine zis, cu puterea de a repeta obsesiv gânduri îndreptate către viitor.

Există trei timpuri la care ne raportăm, trecut, prezent și viitor. Ce se întâmplă când gândurile se repetă obsesiv către/despre trecut, de exemplu: „Trebuia să fi ales o altă facultate”, „Trebuia să mă căsătoresc mai târziu”, „Ar fi trebuit să plec din țară”? După cum îți imaginezi, când gândurile se repetă în direcția trecut, atunci revizităm „eșecurile” deciziilor noastre și cădem într-o stare adâncă de tristețe, supărare și depresie.

Ce se întâmplă când gândurile se repetă obsesiv, de data` aceasta direcționate către viitor? De exemplu, „Șeful nu mă place, mă va da afară și voi ajunge pe străzi”, „Pe copilul meu nu îl interesează școala, va ajunge sărac și lucrător în fabrică”, sau „Am îmbătrânit prea tare, nimeni nu mă va mai iubi și voi muri singur/ă”. Ce simți în urma acestor gânduri? Simți o frică profundă, simți că se va întâmpla numai rău, și că sub o formă sau alta vei muri.

Acesta este leul din viața ta. Imaginația, gândul orientat către viitor, un viitor negru în care vei muri singur/ă, sărac/ă și neiubit/ă de nimeni este ceea ce domnul Creier interpretează – pe buna dreptate – ca o situație de viață și moarte, și încearcă să te salveze.

Vei spune ca leul este real iar imaginația ireală: poate, din unele puncte de vedere, dar pentru creier, în acest context, imaginația ta este cât se poate de reală. Nu este nevoie ca leul să fie în fața ta – cu un singur gând poți să îi transmiți creierului că ești în primejdie și că ai nevoie să te salveze.

Câteva dintre gândurile care sunt percepute ca o situație de viață-moarte, și care declanșează sistemul de supraviețuire luptă sau fugă sunt următoarele:

• „Îmi este frică să urc cu liftul” – Am auzit pe cineva care s-a prăbușit cu un lift vechi și a murit
• „Nu pot să dorm de frică de COVID” – Sunt înconjurat/ă de prieteni și rude, dintre care câțiva au murit de COVID, nu vreau să mor și eu
• „Mi-e frică că nu mă pot controla, ca mă voi arunca sub metrou” – Când am un atac de panică pierd controlul și nu vreau să mă arunc sub tren, să mor
• „Mă doare pieptul și îmi amorțește brațul, cred că voi muri” – Chiar dacă am fost la toți doctorii și mi-au spus ca sunt sănătos/ă, nu îi cred. Imediat ce apar senzațiile corporale cred ca am un atac de cord și că voi muri
• „Dacă mă părăsește iubi, viața mea va fi distrusă” – Fără iubi viața mea nu are sens, voi muri
• „Nu am curaj să îi cer șefului mărirea pe care cred ca o merit” – De când eram mic/ă eram timid/ă și nu aveam curaj să cer nimănui nimic. Mai bine mor decât lupt pentru mine
• „Mi-ar place să vorbesc în public, dar mi se topesc genunchii și mi se usucă gâtul chiar și când vorbesc doar între colegii de la birou” – Mi-ar place să fiu pe scena să mă vadă lumea, dar paralizez când văd oamenii că se așteaptă de la mine să audă ceva de valoare. Aș muri dacă m-ar forța cineva să vorbesc în public.

Ce observi la toate aceste gânduri? Finalitatea, cât de optimistă este finalitatea? Toate proiecțiile în viitor se termină în „moarte”, în „a muri”. Cum atunci să nu se activeze instinctul de supraviețuire, să nu încerce să te țină în viață? Înțelegi? Creierul este prietenul tău, și este alături de tine când tu îi transmiți că vei „muri” prin gândurile repetate orientate către viitor.

Dacă trăitul în viitor, gândurile repetitive despre viitor ne declanșează frica, anxietatea, atunci ce putem facem? Ce putem face este să căutam să stăm cât mai mult în prezent. Cum facem asta, descoperi în modulul următor.

Distribuie episodul unei persoane dragi, care suferă de anxietate