Ascultă acest episod aici, sau citește mai jos

Iată că am ajuns și la rolul cel mai important, pe care, toți cei implicați în interacțiune ajung să îl joace mai devreme sau mai târziu. Victima a fost abuzată de-a lungul anilor de către un abuzator (soț, mamă, soacră, colegi, șefi, profesori, preot, etc) și și-a pierdut orice încredere de sine. Crede că nu poate să realizeze nimic, și astfel le dă putere salvatorului și abuzatorului, spunându-și „Salvatorule, salvează-mă!”, respectiv „Abuzatorule, ia deciziile pentru mine, pentru că eu nu știu cum «trebuie», cum ar fi mai «bine»”.

Victima a fost atât de mult abuzată, încât crede că nu mai are nici un control asupra sa, sau asupra a nimic. Victima este la mila șefului, soțului, copiilor, soacrei, traficului, corpului, economiei, stării vremii, stării emoționale, etc. Dacă te gândești puțin la persoanele cu anxietate, cât de mult li se potrivesc aceste caracteristici?

Pentru că salvatorul și abuzatorul „știu” ce „trebuie”, victima ascultă și urmează ordinele și sfaturile lor. Victima înghite cu încredere pastila de algocalmin a salvatorului, chiar dacă nu ajută cu nimic problemei sale. De asemenea, execută cu obediență profundă ordinele abuzatorului, chiar dacă nu îi aduce fericire, ci dimpotrivă, îi dăunează la nivel conștient și inconștient.

Modul prin care atrage atenția, prin care își câștigă resursele, este… mila. Victima joacă inconștient rolul victimei, pentru că crede că nu are puterea de a își atinge scopul, dar poate poate supraviețui dacă se preface bleagă, neamenințătoare, plângătoare, mică și săracă.

Victima se simte fără putere, fără speranță, blocată în acest rol. Soluțiile pe termen scurt ale salvatorului o adâncesc mai mult în acest rol. Fuga constantă de realitate, de rezolvarea problemelor închid cercul eternei suferințe.

Moto-ul victimei este: „ce să faci, n-ai ce să faci”!

Rolul victimei este cel mai important pentru noi, pentru că acest rol se potrivește perfect persoanelor care suferă de anxietate. Ele trăiesc mereu în frică, frică de lucrurile externe ca și economia, soțul, serviciul, precum și de propriul corp și gânduri – „cred că o iau razna, că singura ieșire este sinuciderea”.

Bineînțeles că soluția nu este sinuciderea, rolul de victimă este doar un rol pe care îl jucăm, nu este o identitate, sau o personalitate. Nu este scris că asta suntem și asta vom fi mereu – dimpotrivă, este foarte ușor de a ieși din acest rol, după ce te educi cum să faci asta.

Prima oară am descris cele trei roluri, ai identificat oamenii din viața ta care joacă aceste roluri la un nivel inconștient, apoi discutăm despre cum să ieși din fiecare rol – pentru că nu jucăm doar un singur rol, ci pe toate trei. S-ar putea să joci un rol mai des, dar dacă îți îndrepți atenția către interacțiuni și cuvinte, detectezi că schimbăm foarte repede pozițiile.

Recunoști modelul de victimă? Ai și tu acasă și la servici așa ceva? Care sunt cele trei victime de top în viața ta?

Ok, felicitări pentru efortul de azi, am ajuns la miezul problemei relațiilor noastre: în loc să găsim susținere adevărată, respect și empatie, suntem înconjurați de psihopați abuzatori și salvatori manipulatori. Persoanele care suferă de anxietate joacă cel mai des rolul de victimă, fără încredere de sine, fără putere și fără speranță. La baza distrugerii sociale regăsim pe vechiul nostru „prieten”, zeul Trebuie. Rolurile de putere se folosesc de „trebuie” și „ar trebui” ca să afunde victima și mai mult în suferință. Acest lucru ia sfârșit acum – deja ai identificat problemele adevărate, acum urmează să le rezolvăm.

Îți doresc o zi plină de pace, ne întâlnim în modulul următor, pe curând!

Distribuie episodul unei persoane dragi, care suferă de anxietate