Ascultă acest episod aici, sau citește mai jos

Acum înțelegi că ceea ce simțim noi, furie, supărare, anxietate, etc se datorează sistemului nostru de credințe, nu realității. Iar sistemul nostru de credințe se bazează pe zeul Trebuie. Îți aduci aminte când spuneam că „trebuie” este cea mai mare sursă a suferinței tale? Observi că ne întoarcem din nou și din nou la această piesă din puzzle?

Dacă vrei să minimizezi cantitatea de suferință, de emoții care îți răpesc satisfacția vieții, atunci introducem încă o variabilă în modelul nostru. Adăugăm modelului ABC litera D, care înseamnă detectarea lui „trebuie” împreună cu întrebarea „De ce?”.

Dacă iei orice situație care te supără, care îți provoacă mâhnire, dezamăgire, tristețe, etc și o analizezi prin prisma modelului ABCD, vei detecta un „trebuie”, ascuns mai mult sau mai puțin subtil. De exemplu, Adrian declară că este în depresie pentru că soția sa nu comunică cu el. Cum aplicăm această ipoteză pe modelul ABC-D? Activarea este necomunicarea cu soția, iar consecința este supărarea și depresia lui Adrian despre soție. Dar noi știm că suferința soțului provine din B, sistemul de credințe, nu din cauza soției sale. Atunci, detectezi zeul Trebuie, întrebându-te care sunt credințele lui Adrian? Soțul crede că „ar trebui” să se înțeleagă cu soția „ca la început”, „ar trebui” ca soția să fie un prieten la fel ca băieții din grupul lui, și în același timp „ar trebui” ca soția să fie și amantă, și mamă a copiilor lor.

Primul pas este Detectarea, iar apoi întrebarea „De ce «trebuie», de ce «ar trebui» ca soția să aibă atât de multe roluri de-a lungul zilei?” Este posibil ca un om să fie și prieten, și amant, și mamă, și preot, și confesor în același timp? Bineînțeles că nu. Pentru Adrian detectarea și dezbaterea lui „trebuie” l-a ajutat să înțeleagă că avea așteptări nerealiste fața de soția sa. A ales atunci să își schimbe credințele vechi bazate pe zeul Trebuie. Acum respectă rolurile soției de amantă și mamă, iar pentru prietenie la o bere și dezbateri politice petrece timp cu prietenii săi din tinerețe. Atât de ușor este de implementat și folosit modelul ABC-D, și atât de ușor oamenii își schimba perspectiva din „trebuie” în libertate, alegere, acceptare și adaptare.

Un alt exemplu este Sorina, care povesteam că are ca element activator A vorbele mamei sale, iar consecințele C sunt depresie, anxietate, lipsa de încredere. Mama Sorinei o toacă sistematic cu expresii de tipul „nu vei fi niciodată o mamă bună”, „lasă-mă pe mine să fac”, „tu nu știi ce au nevoie copii tăi”.

Oricare dintre noi am crescut, probabil, cu un părinte autoritar, despotic, care găsește o problemă la fiecare soluție.

Dar educându-ne psihologic putem să depășim puterea părintelui autoritar, să ne detașăm de el. Cum folosim modelul ABC-D în acest context? Sorina spune așa: „elementul activator A este critica non stop a mamei mele față de cum îmi cresc copii”, iar consecințele C sunt depresia, anxietatea și lipsa de încredere de sine.

Dar lipsește bineînțeles B, sistemul de credințe. Aplicăm litera D, detectarea zeului Trebuie în credințele Sorinei: „«Trebuie» să fiu un copil bun, iar asta înseamnă să ascult de mama”. Aplicăm litera D din nou, întrebând-o pe Sorina „De ce crezi că «trebuie» să asculți de mama?” Sorina răspunde „Mama nu «trebuie» contrazisă pentru că altfel sunt un copil rău.” O întreb pe Sorina câți ani are – 43 de ani. La 43 de ani crezi că încă ești copilul mamei, și că „trebuie” să nu o contrazici pentru că altfel ești rea? A rămas pe gânduri. La ședința următoare a venit fericită și a declarat că este gata să se înțarce de la mamă, că nu se mai simte ca la 7 ani, când îi era frică de mama sa. Sorina a ales să schimbe sistemul vechi de credințe bazat pe zeul Trebuie, și a ales libertatea, alegerea, acceptarea și adaptarea.

Iată încă o aplicare atât de ușoară a modelului ABC-D, care a salvat încă o persoană din brațele suferinței.

Carmen este o femeie la 50 de ani care are probleme cu soțul care nu vrea să divorțeze. Din punctul ei de vedere relația s-a terminat acum mulți ani, dar el nu vrea să semneze actele de divorț. El lucrează acum într-o țară străină și îi cere soției să își facă buletin pe adresa ei. Carmen nu vrea asta și simte lucruri confuze. Aplicând modelul ABC-D, elementul activator A este soțul care nu vrea să divorțeze și care îi invadează spațiul privat, iar consecințele C ale lui Carmen sunt că simte iritare, îngrijorare, teamă, stres, dezorientare, depresie, anxietate și încă câteva emoții nefericite. Carmen experimentează nefericire pentru că se simte obligată să îi facă pe plac soțului, cu toate că nu vrea asta.

Aplicând litera D, detectăm zeul Trebuie sub forma: „«trebuie» să îi fac pe plac soțului, altfel nu sunt un om bun”. Aplicăm din nou litera D, cu întrebarea „De ce crezi asta? De ce crezi ca «trebuie» să îi faci pe plac soțului, altfel nu ești un om bun?” Răspunsul vine după câteva momente de gândire: „Pentru că așa m-a învățat mama. Mama mi-a spus că «trebuie» să ajut pe toata lumea, că toată lumea «trebuie» să mă placă”. Înțeleg că asta te-a învățat mama, dar tu te placi pe tine? Îți place să le faci tuturor pe plac? Cum te tratează oamenii când le faci non-stop pe plac? Carmen recunoaște: „Oamenii mă tratează ca un preș, ca pe cineva de care sunt liberi să abuzeze”. Atunci mai vrei să continui să crezi că „trebuie” să faci pe plac tuturor, și că „trebuie” ca toată lumea să te placă?

Carmen a renunțat la sistemul de credințe vechi, bazat pe „trebuie”, și l-a înlocuit cu unul mai eficient pentru fericirea sa: „în primul rând mă gândesc la mine, și doar apoi îi ajut pe ceilalți”. Ce s-a întâmplat este că prietenii și colegii o respectă acum mult mai mult pe Carmen, la fel și soțului său căruia i-a spus că nu dorește să își facă buletin pe adresa sa. Am aplicat modelul simplu ABC-D cu Carmen, și în doar puțin timp și-a schimbat perspectiva asupra realității, precum și calitatea vieții. Din vechiul sistem bazat pe „trebuie”, acum alege libertatea, acceptarea și adaptarea.

Acestea sunt câte cazuri reale în care implementarea modului ABC-D a readus foarte rapid satisfacția pierdută din viața celor implicați. Ei credeau că sunt victime, că nu au ce să facă și că vor suferi toată viața. Cu o simplă detectare a zeului Trebuie și apoi folosindu-se de întrebarea magică „De ce «trebuie»?”, au reușit să se debaraseze de vechile credințe care le aduceau suferință. La fel vei face și tu de acum înainte – ori de câte ori vei simți emoții nefericite, vei alege să proiectezi modelul ABC-D, să aduci lumină în nefericirea ta, să detectezi zeul Trebuie și să îl schimbi cu credințe sănătoase și aducătoare de fericire.

Asta înseamnă să fii în control asupra vieții și fericirii tale. Nimeni nu poate să îți creeze emoții, gânduri sau credințe, doar creierul tău le construiește. Tu poți să le crezi că „trebuie”, sau poți să te detașezi de ele, și să alegi credințe mai adaptate la realitatea care îți aduce satisfacția vieții.

Distribuie episodul unei persoane dragi, care suferă de anxietate