Blog

Ascultă acest episod aici, sau citește mai jos

Există multe cuvinte și expresii care ne împing către anxietate, dar care dintre ele este cel mai des folosit și cel mai distrugător? Hai să vedem următoarele scenarii.

De ce facem noi lucrurile pe care le facem, în viața de zi cu zi, în mod normal?

De exemplu, de ce mergi la lucru? Mai mult de 60% din oamenii de pe întreaga planetă au o părere negativă despre job, nu sunt satisfăcuți de acel loc.

Poate au colegi enervanți, poate presiunea este prea mare, poate lucrează cu clienți pe care nu îi agreează. Fiecare are motivele sale bine întemeiate de ce nu le place la job. Dacă ești ca mine și ca ei, atunci poate și tu simți negativ despre locul de muncă.

De ce mergi totuși la job? De ce faci ceva care nu îți place? Pentru că… TREBUIE. Nu-i așa? Asta ne spunem noi: TREBUIE să merg la job. Care e problema cu a observa astfel realitatea? Ce se întâmplă când spunem TREBUIE?

De exemplu, avem următorul scenariu: „TREBUIE să mă trezesc mâine la 5 dimineața să alerg”.

Ce simți? Oamenii răspund la scenariul acesta de obicei ca: “TREBUIE să fac sport, ca slăbesc 10 kilograme, ca să arat bine la nuntă.”

Dar nu asta era întrebarea. Întrebarea era: Ce simți? Emoție. Cum te simți în corp, când spui: “TREBUIE să mă trezesc la 5 dimineața pe frig și întuneric, să alerg?”

Probabil simți tensiune, umerii încordați și aplecați, o tensiune în corp, fața se contractă/contract, poate chiar ai o durere de cap inexplicabilă. ASTA simțim când spunem TREBUIE!

Îți place asta? Cu siguranță nu! De fiecare dată când îl aducem pe zeul Trebuie in viața noastră, simțim durere psihică cat si durere fizică. Atunci, ce putem face să nu ne mai distrugem fericirea și viața?

Distribuie episodul unei persoane dragi, care suferă de anxietate

Ascultă acest episod aici, sau citește mai jos

Pentru a sta în prezent cât mai mult, ne folosim de trei ingrediente. În primul rând, ne folosim de atenție pentru a ne analiza fiecare gând care ne trece prin minte. Dacă observăm că este un gând repetitiv orientat către viitor, revenim la prezent folosindu-ne de curiozitate. Investigăm ce există în fața noastră, ce sunete auzim, cum se simte pielea noastră, contactul cu podeaua. Dacă avem o persoană în fața noastră, ne îndreptăm atenția și curiozitatea către ea, o analizăm, dar fără să judecăm pozitiv sau negativ. Doar evaluăm ce este, nu tragem concluzii dacă este „bine” sau „rău”.

Haide să aplicăm împreună metoda 5-4-3-2-1 de revenire la prezent. Este o metodă pe cât de simplă pe atât de puternică, care te ancorează rapid în prezent, în câteva secunde.

În primul rând inspiri de trei ori adânc, încetinind timpul, corpul și gândurile. Apoi, investighezi cu curiozitate și fără judecată pozitivă sau negativă mediul care te înconjoară.

Cauți 5 lucruri pe care le poți vedea: Observi vizual 5 lucruri din jurul tău, de exemplu aranjamentul cărților din bibliotecă, ce forme creează în mintea ta. Sau, îți analizezi cu curiozitate și fără judecată pozitivă sau negativă degetele – ce formă au, ce culoare, cum se îndoiesc, ce forme creează șanțurile din palmă. Te uiți la planta din colț, sau la pisica ta, și observi lucruri noi pe care nu le-ai observat până acum – ce culori vii au plantele și animalele tinere, cum strălucesc în lumina soarelui. Îți iei timp și investighezi cu curiozitate și fără judecată pozitivă sau negativă ceea vezi, devii conștient/ă de detaliile pe care nu le-ai observat până acum, trăind pe modul fast-forward, pe modul „repede inainte”.

Atingi 4 lucruri: Fie că stai pe pat sau pe scaun în bucătărie sau în mașină, simți textura plăcută a materialului. Poate simți apăsarea fina a cămășii pe gâtul tău. Dacă ai o sursă de căldura lângă tine, soare sau calorifer, simți cum ți se încălzește pielea, parcă stai în scaun la mare, la soare. Dacă ai făcut sport, îți simți mușchii care dor, dar ce durere plăcută este. Atingi, îți atingi pielea, mâinile, brațele, oglinda, pisica – cum se simte fiecare, cum se simte realitatea când îi acorzi atenție? Dintr-o dată parcă descoperi lucruri pe care le iei ca normale și le ignori în viața de zi cu zi, când exact aceste mici detalii ne aduc satisfacție în viață. Simți cum prin atingere devii conștient/ă de prezent și cât de interesante sunt lucrurile odată ce le atingi cu curiozitate.

Auzi 3 lucruri: Îți orientezi atenția către zgomotul din jurul tău, fără să judeci pozitiv sau negativ. Mașinile de pe stradă, muzica în surdină, cafeaua care se fierbe pe aragaz, vocile colegilor sau vecinilor. Mai mult, îți direcționezi atenția și către spațiul dintre sunete, către pace. Nu judeci, doar investighezi cu curiozitate, cum se simte, cum se aude.

Miroși 2 lucruri: Ce arome plutesc în aer? Nu judeci pozitiv sau negativ, „frumos” sau „urât”, doar investighezi cu curiozitate. Dacă nu detectezi un miros, poți să îți miroși pielea, hainele. Fiecare informație senzoriala îți spune o poveste: care este povestea celor doua arome pe care le simți?

Guști 1 lucru: Ce simți acum în gură? Poate gustul cafelei sau al unei țigări? Dacă ai mâncat fructe dulci înainte, poate simți acum o căldura plăcută, sau dacă ai mâncat ciocolată cu menta atunci simți o răcoare care te trezește și te face mai alert/ă.

Cât de simplă este aceasta metodă, metoda de investigare senzoriala 5-4-3-2-1? O vei folosi cât de des vei voi, luându-ți timp să observi ce simți atât în timpul practicării cât și după. Vei observa că după câteva secunde deja te simți mai ancorat/ă în prezent, mai calm/ă, gândurile parca au dispărut, și există doar o stare de pace și de calm. Dacă gândurile negative reapar, reaplici aceasta metoda.

Cu cât folosești aceasta metoda mai des, cu atât va avea un efect mai mare și îți va fi mai ușor să o aplici și să revii la prezent. Aceasta practică are efect atât anti anxietate, cat și împotriva insomniei, sau a stresului.

Distribuie episodul unei persoane dragi, care suferă de anxietate

Ascultă acest episod aici, sau citește mai jos

Povesteam despre cum doamna Anxietatea înseamnă activarea sistemului de supraviețuire fugă sau luptă, iar activarea se întâmplă pentru că domnul Creier crede că mă lupt cu leu – dar de ce se întâmplă asta în cazul meu? Locuiesc la oraș, iau metroul, și nu am văzut nici un leu, am verificat chiar!

Ai verificat, dar leul este mereu în spatele tău. Nu este nevoie ca leul să existe în exteriorul tău, în viața reală – este de ajuns ca să existe în interiorul tău, în mintea ta, și creierul se va comporta ca și cum ar fi în carne și oase în fața ta. Cum reușești totuși să îl creezi pe leu și îl sperii pe domnul Creier?

Procesul este simplu, și probabil ai auzit despre el, se numește: trăirea în viitor. Ce facem noi, este să aducem leul în viața noastră cu puterea unui simplu gând – sau mai bine zis, cu puterea de a repeta obsesiv gânduri îndreptate către viitor.

Există trei timpuri la care ne raportăm, trecut, prezent și viitor. Ce se întâmplă când gândurile se repetă obsesiv către/despre trecut, de exemplu: „Trebuia să fi ales o altă facultate”, „Trebuia să mă căsătoresc mai târziu”, „Ar fi trebuit să plec din țară”? După cum îți imaginezi, când gândurile se repetă în direcția trecut, atunci revizităm „eșecurile” deciziilor noastre și cădem într-o stare adâncă de tristețe, supărare și depresie.

Ce se întâmplă când gândurile se repetă obsesiv, de data` aceasta direcționate către viitor? De exemplu, „Șeful nu mă place, mă va da afară și voi ajunge pe străzi”, „Pe copilul meu nu îl interesează școala, va ajunge sărac și lucrător în fabrică”, sau „Am îmbătrânit prea tare, nimeni nu mă va mai iubi și voi muri singur/ă”. Ce simți în urma acestor gânduri? Simți o frică profundă, simți că se va întâmpla numai rău, și că sub o formă sau alta vei muri.

Acesta este leul din viața ta. Imaginația, gândul orientat către viitor, un viitor negru în care vei muri singur/ă, sărac/ă și neiubit/ă de nimeni este ceea ce domnul Creier interpretează – pe buna dreptate – ca o situație de viață și moarte, și încearcă să te salveze.

Vei spune ca leul este real iar imaginația ireală: poate, din unele puncte de vedere, dar pentru creier, în acest context, imaginația ta este cât se poate de reală. Nu este nevoie ca leul să fie în fața ta – cu un singur gând poți să îi transmiți creierului că ești în primejdie și că ai nevoie să te salveze.

Câteva dintre gândurile care sunt percepute ca o situație de viață-moarte, și care declanșează sistemul de supraviețuire luptă sau fugă sunt următoarele:

• „Îmi este frică să urc cu liftul” – Am auzit pe cineva care s-a prăbușit cu un lift vechi și a murit
• „Nu pot să dorm de frică de COVID” – Sunt înconjurat/ă de prieteni și rude, dintre care câțiva au murit de COVID, nu vreau să mor și eu
• „Mi-e frică că nu mă pot controla, ca mă voi arunca sub metrou” – Când am un atac de panică pierd controlul și nu vreau să mă arunc sub tren, să mor
• „Mă doare pieptul și îmi amorțește brațul, cred că voi muri” – Chiar dacă am fost la toți doctorii și mi-au spus ca sunt sănătos/ă, nu îi cred. Imediat ce apar senzațiile corporale cred ca am un atac de cord și că voi muri
• „Dacă mă părăsește iubi, viața mea va fi distrusă” – Fără iubi viața mea nu are sens, voi muri
• „Nu am curaj să îi cer șefului mărirea pe care cred ca o merit” – De când eram mic/ă eram timid/ă și nu aveam curaj să cer nimănui nimic. Mai bine mor decât lupt pentru mine
• „Mi-ar place să vorbesc în public, dar mi se topesc genunchii și mi se usucă gâtul chiar și când vorbesc doar între colegii de la birou” – Mi-ar place să fiu pe scena să mă vadă lumea, dar paralizez când văd oamenii că se așteaptă de la mine să audă ceva de valoare. Aș muri dacă m-ar forța cineva să vorbesc în public.

Ce observi la toate aceste gânduri? Finalitatea, cât de optimistă este finalitatea? Toate proiecțiile în viitor se termină în „moarte”, în „a muri”. Cum atunci să nu se activeze instinctul de supraviețuire, să nu încerce să te țină în viață? Înțelegi? Creierul este prietenul tău, și este alături de tine când tu îi transmiți că vei „muri” prin gândurile repetate orientate către viitor.

Dacă trăitul în viitor, gândurile repetitive despre viitor ne declanșează frica, anxietatea, atunci ce putem facem? Ce putem face este să căutam să stăm cât mai mult în prezent. Cum facem asta, descoperi în modulul următor.

Distribuie episodul unei persoane dragi, care suferă de anxietate

Ascultă acest episod aici, sau citește mai jos

Poate anxietatea să te omoare? Ca să răspundem la aceasta întrebare, hai să revedem ce înseamnă anxietatea, completând ce știm până acum.

Anxietatea este în primul rând frică, starea de frică, iar apoi, ca urmare a acestei frici, anxietatea reprezintă activarea sistemului de supraviețuire, de luptă sau fugă.

Există ceva negativ în această descriere a anxietății? O reformulare ar fi: simțim frică, iar creierul activează sistemul de supraviețuire. De ce activează creierul sistemul de supraviețuire? Pentru a supraviețui, bineînțeles, pentru a evada din situația de viață și moarte.

Scopul creierului nu este să îți facă rău, chiar dacă noi credem asta. Înțepăturile la inima, aparenta lipsă de oxigen, reprezintă modurile în care creierul ne pregătește de luptă sau fugă. Cu siguranță aceste procese nu au ca scop să îți facă ție rău sau să te omoare – creierul nu vrea să se omoare pe sine sau pe tine.

De fapt, aceste simptome le-ai întâlnit de multe ori în viața ta, dar nu ai știut că înseamnă activarea sistemului de supraviețuire. De exemplu, dacă faci sport, atunci inima care bate puternic și respirația îngreunată îți sunt familiare, nu-i așa? Ei bine, când faci sport și depui un nivel mai mare de efort, creierul activează același instinct de supraviețuire ca și în cazul anxietății.

Nu există nici o diferență între a face sport la nivel de efort mare, respectiv a fugi de un leu – din punctul de vedere al creierului, tu ai nevoie de ajutor, și el te ajuta așa cum știe cel mai bine, redirecționând resursele ca tu să ieși câștigător/e.

Un alt exemplu când ai mai trăit acest răspuns de supraviețuire a fost când ai avut de vorbit în public. Dacă ești un om statistic normal, ca mine și ca majoritatea, atunci ție și nouă ne este frică de vorbitul în public. Dacă ai ajuns în situația să vorbești pe scenă sau la birou în fața unor clienți sau a echipei, ce ai simțit? Nu cumva ai simțit ritmul cardiac ridicat, gâtul uscat, tremurat și transpirat? Observi că sunt aceleași simptome fizice, vorbim din nou de activarea instinctului de supraviețuire, când creierul te ajută să faci față situației.

Dar pentru mulți dintre noi, nici măcar nu e nevoie să fim forțați să vorbim în public pentru a simți frică și a ne activa instinctul de supraviețuire. Dacă mergem la o petrecere, mulți dintre noi vom simți timiditate, ne vom simți ca și cum am fi priviți de către cei din jur. Ce face domnul Creier atunci? Activează programul de supraviețuire, pentru a ne ajuta să gestionăm situația.

Să spunem că circuli cu liftul, care tocmai s-a defectat și rămâi blocat/ă în acel lift – ce vei simți? Frică, plus activarea instinctului de supraviețuire, nu-i așa? Probabil chiar ți s-a întâmplat asta și nu doar o dată în viață.

Observi că ai experimentat de multe ori, poate de foarte multe ori în viața ta activarea sistemului de supraviețuire, care se pare că și-a făcut treaba – ai supraviețuit, nu-i așa?!

Poate îmi vei atrage atenția că sportul, vorbitul în public, mersul la o petrecere sau a rămâne blocat/ă în lift nu sunt în realitate situații de viață și moarte. De acord, la nivel conștient, dar la nivel inconștient creierul nu știe asta, și face tot posibilul să te salveze.

Nu ai nici un motiv să te sperii de simptomele fizice, dată viitoare când le vei simți – accelerarea ritmului cardiac, crampele stomacale, respirația aparent îngreunată, tremuratul și transpiratul – sunt toate procese normale, a căror scop este salvarea ta, nu eliminarea ta. Creierul nu vrea să ne omoare, ci din potrivă, ne ajută să ieșim din situația de pericol iminent.

În alte cuvinte: activarea instinctului de supraviețuire este normală, și scopul său este să ne ajute în viața de zi cu zi. Nu vei muri din cauza activării acestui sistem, și la fel, nu vei muri din cauza anxietății. De acum înainte nu mai ai de ce să simți frică de simptomele fizice ale anxietății, sunt normale, naturale, și le-ai întâlnit de multe, multe ori de-a lungul vieții.

Nimeni nu a murit din cauza anxietății, și nici tu nu vei muri din cauza anxietății, a fricii sau a simptomelor fizice.

De acum înainte, de câte ori vei simți simptomele descrise, vei analiza astfel: „Acum mă doare inima și tremur. Ok, însemnă că se activează instinctul de supraviețuire. Mă aștept să respir greu, să transpir. Dar atât, nu are rost să mă panichez. Activarea durează câteva minute, și apoi dispare. Pot să mă distrag de la simptome făcând ceva, spălând vase, urmărind un serial la televizor. Sau pot să stau atent/ă la simptome, pentru că nu mai îmi este frică de ele, știu ca nu mă vor omorî. Dacă petrec timp analizând simptomele cu curiozitate, dintr-o dată nu mai simt frică față de ele. Învăț să îmi cunosc corpul și reacțiile. Nu mai îmi este frică de corp și de mine. Ce bună este viața mea acum”.

Ok, azi ai făcut o treabă foarte bună, ai înțeles unul dintre cele mai importante concepte despre problema noastră, anume că anxietatea înseamnă frica de moarte, iar creierul te protejează de situația iminentă, prin activarea sistemului de supraviețuire fugă sau luptă. Această activare nu se întâmplă doar în cazul anxietății, ci și atunci când faci sport, vorbești în public, sau rămâi blocat/ă în lift. Scopul instinctul de supraviețuire este… precum spune numele sau, să te ajute să supraviețuiești.

Pană acum ai crezut că simptomele fizice sunt negative, și că vei muri, dar este chiar invers. Simptomele fizice te ajută să faci față situației, să supraviețuiești. Nimeni nu a murit din cauza anxietății, și nici ție nu ți se va întâmpla nimic rău.

Felicitări pentru pasul tău mare de azi, ți-ai clarificat perspectiva asupra anxietății și observi că lucrurile sunt mai simple și mai pozitive decât credeai. Mâine continuăm cu introducerea unei noi noțiuni în definirea anxietății, pentru ca să îți creezi un tablou și o imagine completă asupra procesului din viața ta.

Îți doresc o zi plină de pace, ne întâlnim în modulul următor, pe curând!

Distribuie episodul unei persoane dragi, care suferă de anxietate

Ascultă acest episod aici, sau citește mai jos

Când oamenii vin la mine, de obicei sunt bântuiți de o stare deplorabilă – nu au un somn odihnitor, nu se pot concentra la lucru, acasă se cearta cu toată lumea. Unii dintre ei au fost ani de zile la psiholog și nu au reușit să treacă peste problema lor, alții sunt umpluți peste măsură cu antidepresive oferite de către psihiatri și supraviețuiesc într-o stare zombificată, în care se târăsc de la o zi la alta, fără nici cea mai mică urma de viață, de speranța, de satisfacție.

Îmi pare rău pentru acești oameni, știu cum se simt, am fost și eu acolo, înțeleg ce înseamnă lunile lipsite de somn, durerile de cap, frica constantă că îmi voi pierde controlul și voi face ceva nesăbuit, la lucru sau la metrou.

Îmi sunt dragi în suferința lor, le ascult cu drag povestea suferinței lor, și apoi le adresez următoarea întrebare: Ce este anxietatea?

Ce este anxietatea?

Sută la sută dintre ei nu pot să îmi răspundă. Cât de ciudat este asta? Au mers la psiholog, au luat pastile de la psihiatru, suferă în continuare de anxietate și după ani de terapie, încă nu au informația necesară nici măcar să explice de ce suferă. Poate cineva să rezolve o problemă dacă nici măcar nu poate să explice care este problema? Cu siguranță nu. Atunci, hai să vedem chiar de la început ce înseamnă anxietatea.

Pornim de la simptome – cum se simte în corp stimata doamnă? Probabil vei spune ca simți următoarele: durere în piept, gura uscată, stomacul strâns, mușchii încordați – te doare spatele, te simți înțepenit/ă, transpiri, dar în același timp simți și frig. Tremuri fără să știi de ce, poate hiperventilezi, adică respiri foarte repede și parcă nu ai aer. Îți sună cunoscute aceste exprimări în corp ale anxietății, nu-i așa?

Dar mintea, cum te simți psihic? Parcă îți vine să fugi, să evadezi din situație, parcă simți că ceva rău se va întâmpla și vrei să alergi, să scapi cu viață. Simți că nu poți să îți controlezi gândurile, ai o stare de neliniște, de agitație.

Sună îngrozitor, parcă este o boală, sau mai rău, parcă ești posedat/ă de un spirit, la rândul său confuz. Acestea erau explicațiile în trecut și care încă mai apar la televizor, dar explicația reală este de o mie de ori mai simplă.

Imaginează-ți că trăiești acum mii de ani, într-un trib, în savană. În societatea de vânător-culegător de atunci, ieși să aduni hrană, la vânătoare. Împreună cu câțiva colegi din tribul tău, ați ochit un grup de zebre care vor asigura hrana câteva săptămâni bune întregii voastre societăți. Te apropii încet de animale, îți pregătești arcul, ochești zebra, încordezi arcul, și chiar când să eliberezi săgeata ce se întâmplă? Cineva te atinge pe spate – cine este? Este un leu! Din vânător, tocmai ai devenit pradă! Ce simți, ce faci?

Probabil nu ai timp să te autoanalizezi ce gânduri și emoții îți trec prin minte – ce faci este să o iei la fugă. Sau să te bați cu leul. Decizia de fugă sau bătaie, nu o iei tu conștient, ci este luată de către creier la nivel inconștient. Creierul măsoară într-o fracțiune de secundă șansele tale de supraviețuire dacă hotărăști să fugi, poate către un copac sau grotă, respectiv dacă te bați cu leul. Totul se întâmplă într-o clipită, fără ca tu să fii conștient/ă de acest proces – scopul este supraviețuirea ta, scopul nu este să fii tu la curent cu ce se întâmplă în moment.

Fie că domnul Creier alege ca tu să fugi sau să te lupți, el va realoca resurse către acel proces. Ce ai nevoie ca să fugi sau să te bați? Ai nevoie de putere, deci va direcționa resurse către mușchi (se vor încorda), resurse pe care le ia din zonele care nu sunt importante să funcționeze în acel moment.

De exemplu, mușchii te ajuta la supraviețuire, dar circulația sanguină nu este eficientă la extremitățile corpului (degete, urechi) când fugi sau te bați cu leul. Inima îți bate tare, pompează sânge, simți că îți explodează din piept. În același timp, nu este nevoie sau ar fi chiar contra indicat ca sistemul digestiv să funcționeze în timp ce tu încerci să scapi cu viață. Inima funcționează la maxim, respirația este rapidă, iar sistemele digestiv și imunitar sunt puse pe pauză.

Există deci două moduri în care corpul tău funcționează: modul de supraviețuire (fugă sau bătaie) în care resursele sunt redirecționate către încleștarea mușchilor, ritmul accelerat al inimii, respirație superficială rapidă. În acest mod, sistemele imunitar, digestiv, de reparare și de reproducere sunt puse pe pauză, de aceea experimentezi: durere de stomac, diaree sau constipație, îmbolnăviri mai dese, recuperare mai lentă la nivel de corp, lipsă de dorință sexuală sau erecție.

Modul opus celui de supraviețuire, când nu fugi și nu te bați, este modul normal, cel de zi cu zi, de echilibru, când resursele sunt împărțite către sistemele imunitar, digestiv, de vindecare și reproducere. Aici respirația este lentă și calmă, mușchii sunt relaxați, inima funcționează standard, astfel încât nici nu remarcăm bătăile inimii.

Ce legătura are anxietatea cu leul? Are o legătură totală.

Anxietatea este, de fapt, activarea sistemului de supraviețuire, de luptă sau fugă.

În alte cuvinte, când suferi de anxietate, creierul tău crede că tu ești într-o situația de viață sau moarte, crede că te lupți cu leul, și încearcă să te ajute activând sistemul de fugă sau luptă, și redirecționând resursele corpului tău pentru a susține acest sistem, pentru a te salva de la moarte.

Când inima vrea să ne iasă din piept și simțim că ne sufocăm, credem că nu putem respira, că ne sufocăm și că vom muri, dar este asta adevărat? Răspunsul îl găsești în modulul următor. Pe curând!

Distribuie episodul unei persoane dragi, care suferă de anxietate

Ascultă acest episod aici, sau citește mai jos

Cât de cunoscute îți sunt următoarele mărturii?

 

Florica: Am o stare foarte proastă și nu dorm mai mult de trei ore într-o noapte.

Sorina: De ceva vreme am frică de virusul corona și îmi este foarte frică să nu îl am. A venit salvarea de 3 ori și mi-a zis că nu îl am, dar mie tot nu îmi dispare teama și tot timpul sunt agitată și panicată. Oarecum cred că confund simptomele anxietății cu cele de virus.

Andrei: Mă confrunt cu probleme fizice de natură artrozică cervicală, senzație de presiune în zona cefei, amețeli, senzație de vomă, lipsă de apetit, insomnie, obsesii pentru lucruri minore – de exemplu, o discuție mai aprinsă, încep să respir greu, gura mi se usucă. Plec cu greu de acasă, uneori cu frica de rău pe stradă, tremor, iau Xanax, am stare de tensiune, nu mă pot relaxa.

Raluca: Nu dorm noaptea mai deloc, de vreo 2 ani mi-e frica să dorm, iar când mă trezesc sunt agitată, inima îmi bate parca mă ia cu leșinul, la stomac simt un gol, aud tot felul de gânduri, simt că mă sufoc, nu am aer, simt că mor, că sunt bolnavă, nu știu ce se întâmplă.

Magdalena: Adorm foarte greu, mintea mea fiind ocupată cu tot felul de griji. Sunt irascibilă, nu am încredere în sine – cu toate că toți apropiații mă cred o persoană foarte puternică și încrezătoare.

Cristi: Sunt bulversat, nu mă regăsesc, am ritm cardiac mărit, dureri de cap, dureri în piept, atacuri de panică, gândire negativă, emoții la orice întâmplare minoră.

Eliza: Mă confrunt cu o stare de neliniște, simt o lipsă de aer, mă gândesc la tot felul de prostii. Am făcut raze la plămâni, analize la urină și nu m-au găsit cu nimic 3 doctori diferiți. Transpir, obosesc și simt că nu am aer.

Georgiana: Am fost diagnosticată cu tulburare depresiv anxioasă majoră. Mi s-a prescris Seroxat și Mirzaten. Problema este că de 6 zile am niște efecte adverse groaznice, parcă nu mai sunt eu. Îmi vine să stau doar în pat.

 

Cât de mult te regăsești în descrierile acestea?

Florica spune ca nu poate dormi decât trei ore pe noapte. Tu câte ore dormi pe noapte? În rest ce faci? Stai, te zvârcolești, te uiți pe tavan și te copleșesc gândurile, unul mai negru decât celălalt.

Poate ai COVID? Poate vine războiul peste noi? Dar cu pensia, ce vei face? Ca și Raluca, ești terorizat/ă de posibilele viitoruri, astfel încât parcă nici nu mai ai curaj să mergi la culcare.

Cu fiecare noapte nedormită, mai adaugi o cărămidă la zidul care te înconjoară și te izolează – devii tot mai irascibil/ă ca și Magdalena, nu prea mai suporți oamenii, dar nici pe tine parca nu te mai suporți.

Nu te mai poți concentra atât de mult la lucrurile de zi cu zi, mintea îți este plină de îngrijorări, plutești parcă într-o mare de neliniște.

Ca și cum nu ar fi de ajuns ca ești la pământ cu partea psihologică, și corpul îți ia razna: respiri greu, nu te poți relaxa, tremuri, ai un gol în stomac și parcă nu mai poți respira, te sufoci. Inima îți bate în piept de parcă te urmărește cineva, te doare capul, ai parte de celebrele atacuri de panică.

Ca și Eliza, ai fost la doctori și fiecare te-a asigurat că ești sănătos/ă, ca nu ai nimic – cu toate că tu știi că nu este așa. Ți-au spus că suferi de ceva, te-au trimis la psihiatru să îți dea pastile. Ai fost o oiță cuminte și ai urmat sfatul doctorului, iar acum, ca și Georgiana, ai efecte secundare „groaznice”, îți vine să stai doar în pat.

Parcă nu ești tu.

Dacă ți s-au întâmplat și ție lucrurile acestea, așa cum mi s-au întâmplat și mie și cum trecem fiecare măcar o dată în viața prin asta, atunci înseamnă că și tu ai suferit, și încă povestea nu s-a terminat. Încă, pentru ca acum ai făcut pasul cel mare, pasul care în sfârșit te va elibera de mult stimata doamnă Anxietate.

 

Continuarea o gasești în episodul următor. Pe curând!

Distribuie episodul unei persoane dragi, care suferă de anxietate